sursa imaginii deviantart by demonflame
marți, 30 iunie 2009
Randomness
De vreo cateva zile incoace ma tot sacaie ideea asta de tarfa masculina. Nu ca mi-as cauta una. Pur si simplu ma tot gandesc la un comportament pe care nu-l inteleg oricat as incerca si oricat de mult l-as intoarce pe toate fetele de care dispune.
Cred in logica si in motivatie fie ea constienta sau nu. Cred ca fiecare actiune e manata de ceva din interiorul nostru si ca dupa o analiza mai mult sau mai putin exaustiva gasim si resortul ei.
In cazul lui nu pricep. Sau nu pricepeam pentru ca azi noapte, undeva intre foiala vesnica stanga-dreapta si semi-visare mi-a cazut si mie fisa intepenita. Dar intai sa incepem cu edificari si proloage.
Pe el l-am cunoscut pe vremea cand eram inca rupta in doua, vai de steaua mea si speriata mai ceva ca un iepure de camp in captivitate. M-a lovit fix in moalele capului cu ochii aceia negri de nepatruns. Atat de negri incat nici nu gasesc comparatii sau metafore alambricate incat sa nimeresc cat de cat o nuanta care sa ii faca dreptate. M-au fascinat si bantuit deopotriva luni bune pana i-am dat de capat si m-am lepadat dintr-o miscare de toata fascinatia aia de fetita naiva.
Ochii lui ii mai intalnisem la un actor prima data sau poate la tipul tacut de la arte pe care l-am zarit la un concert rock. In orice caz sunt ciocolata lichida si abis pur. N-am reusit niciodata sa trec de ce inseamna suprafata lor, ca si cum orice incercare de a demistifica sufletul de dincolo de ei se ineaca in smoala topita. In notitele mele am gasit scrise doua lucruri: niste versuri din Depeche ce ii fac dreptate lui ca om si obiceiurilor sale de atunci cel putin si o imagine cel putin bizara alcatuite de fulgere. Ochii lui scapara.
Mai mult de atat nu am ce sa afirm despre el pentru ca nu mi-a fost permis niciodata sa il cunosc mai bine de atat. Fiecare incercare de a-l cunoaste sau de a-mi confirma din banuieli a fost soldata cu refuzul de a raspunde intrebarilor mele sau pur si simplu cu ignorarea lor.
Revenind la partea de tarfa masculina. Nu judec ce face noapte de noapte cat lipsa lui de directie. E ca si cum orice e suficient de bun. Orbecaie in noaptea placerilor atras de orice punct luminos. Si apoi dupa x zile sau 2-3 luni in cel mai fericit caz cauta o noua sursa de lumina.
Am incercat sa caut explicatia ca asa sunt eu, explicativa si in cele din urma mi-am adus aminte de ce mi-a zis o data...si am recunoscut si mirosul de sange si rana de unde provine si ca in cele din urma the cure is in the poison. Si-mi pare rau ca nu pot face nimic pentru ca suntem parte a aceluiasi intreg. Cele doua fetele ale monedei. Si da, ma sperie similitudinea asta pe care am simtit-o din prima, ca si cum dintr-o data marea nu ar mai avea valuri si ar fi calma si linistita.
Si ma doare pentru ca eu sunt reverberatia din strigatul lui.
* i'm too much of a romantic for my own good
Cred in logica si in motivatie fie ea constienta sau nu. Cred ca fiecare actiune e manata de ceva din interiorul nostru si ca dupa o analiza mai mult sau mai putin exaustiva gasim si resortul ei.
In cazul lui nu pricep. Sau nu pricepeam pentru ca azi noapte, undeva intre foiala vesnica stanga-dreapta si semi-visare mi-a cazut si mie fisa intepenita. Dar intai sa incepem cu edificari si proloage.
Pe el l-am cunoscut pe vremea cand eram inca rupta in doua, vai de steaua mea si speriata mai ceva ca un iepure de camp in captivitate. M-a lovit fix in moalele capului cu ochii aceia negri de nepatruns. Atat de negri incat nici nu gasesc comparatii sau metafore alambricate incat sa nimeresc cat de cat o nuanta care sa ii faca dreptate. M-au fascinat si bantuit deopotriva luni bune pana i-am dat de capat si m-am lepadat dintr-o miscare de toata fascinatia aia de fetita naiva.
Ochii lui ii mai intalnisem la un actor prima data sau poate la tipul tacut de la arte pe care l-am zarit la un concert rock. In orice caz sunt ciocolata lichida si abis pur. N-am reusit niciodata sa trec de ce inseamna suprafata lor, ca si cum orice incercare de a demistifica sufletul de dincolo de ei se ineaca in smoala topita. In notitele mele am gasit scrise doua lucruri: niste versuri din Depeche ce ii fac dreptate lui ca om si obiceiurilor sale de atunci cel putin si o imagine cel putin bizara alcatuite de fulgere. Ochii lui scapara.
Mai mult de atat nu am ce sa afirm despre el pentru ca nu mi-a fost permis niciodata sa il cunosc mai bine de atat. Fiecare incercare de a-l cunoaste sau de a-mi confirma din banuieli a fost soldata cu refuzul de a raspunde intrebarilor mele sau pur si simplu cu ignorarea lor.
Revenind la partea de tarfa masculina. Nu judec ce face noapte de noapte cat lipsa lui de directie. E ca si cum orice e suficient de bun. Orbecaie in noaptea placerilor atras de orice punct luminos. Si apoi dupa x zile sau 2-3 luni in cel mai fericit caz cauta o noua sursa de lumina.
Am incercat sa caut explicatia ca asa sunt eu, explicativa si in cele din urma mi-am adus aminte de ce mi-a zis o data...si am recunoscut si mirosul de sange si rana de unde provine si ca in cele din urma the cure is in the poison. Si-mi pare rau ca nu pot face nimic pentru ca suntem parte a aceluiasi intreg. Cele doua fetele ale monedei. Si da, ma sperie similitudinea asta pe care am simtit-o din prima, ca si cum dintr-o data marea nu ar mai avea valuri si ar fi calma si linistita.
Si ma doare pentru ca eu sunt reverberatia din strigatul lui.
* i'm too much of a romantic for my own good
joi, 25 iunie 2009
Alice in Wonderland
La anu, adica in 2010 pe 5 martie o sa se lanseze si la noi odiseea lui Tim Burton numita - Alice in Wonderland. Ma ia cu palpitatii cand ma gandesc la asta pentru ca n-am rabdare pana atunci si-mi imaginez ce poate face domnul Burton care deja mi-a mai vrajit ochiul cu alte productii inca de cand eram mica. Printre ele tin sa mentionez Edward Scrissorhands, Sleepy Hallow, Big Fish care ramane in mod incontestabil favoritul meu, Charlie and the Chocolate Factory, Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street si The Corpse Birde.
Burton are talentul de a crea niste lumi absolut ciudat de incantatoare, intunecoase si totusi fascinante, uneori morbide si totusi pline de sensibilitate. Are puterea de a transforma si transfigura povesti clasice, prafuite in mintea noastra de indivizi trecuti bine de copilarie si de a le da din nou luciu si de a ne teleporta in acel univers magic al copilariei.
Sinopsis si date despre Lewis Caroll si personajele din cartile sale le gasiti aici.
Cum era de asteptat daca filmul este regizat de Tim Burton atunci apar in el si celelalte doua laturi ale triunghiului sau in film si anume Johnny Depp care va juca Palarierul Nebun si Helena Bohnam Carter ca Regina Rosie, a carei evolutie sper sa fie la fel de buna ca a Mirandei Richardson atunci cand a avut acelasi rol.
Iepurele alb o sa fie jucat de Michael Sheen, nenea care l-a jucat in Underworld pe Lucian. Mai apare si Anne Hathaway pe acolo ca Regina Alba.
Mai multe poze legate de film gasiti fie pe imdb unde sunt cam mici ce-i drept sau pe blogul asta.
Mie una mi se par absolut superbe si foarte diferite fata de stilul sumbru al regizorului avand in vedere explozia de culori.
Pana in martie va mai tin la curent :*
miercuri, 24 iunie 2009
Creatures of habit
In ultima vreme am probleme cu doi de c: coerenta si concentrare sau convergenta mai degraba. Am o multime de idei care se succed logic in capul meu pana vine vremea sa le si pun pe hartie. In alta ordine de idei simt ca explodez, simt tendinte autodistructive combinate cu psihanaliza, ceea ce e usor ciudat pentru ca pe de o parte sunt ceva de genul pick your poison iar pe de alta parte "si asta ma ajuta cu ce anume?".
Lasand aberatiile la o parte si incercand marea cu degetul la partea in care suntem cu totii sclavii, mai mult sau mai putin, ai propriilor clisee sau mai rau ne alergam in jurul cozii in tipare absurde.
Eu subscriu la ultima parte, cea in care inca sunt suficient de naiva incat sa cred ca oamenii chiar se pot schimba sau ca de data asta am sa nimeresc combinatia perfecta. Ca sa fiu sincera e vina mea asa cum o replica din The Wedding Date a aprins lumina in capul meu cufundat in bezna.
"Every woman has the exact love life she desires"
Mea culpa in cazul asta desi ma indoiesc ca mi-am dorit asa ceva avand in vedere ca incerc sa fiu un om cat se poate de responsabil in limita anilor avuti la bord pe de o parte si a celor din capul meu pe de alta parte.
Din intelepciunea populara citam in acuzarea mea "lupul isi schimba parul dar naravul ba". Sau mai pe sleau: daca mereu a dat-o de pamant intr-un fel sau altul o va face si acum. Si nu o zic la modul in care "vai porcu dracului ce mi-a facut!" ci la modul in care ar trebui sa fiu mai desteapta(aviz amatorilor ca nu sunt singura fumeie in cazul asta) si sa las visele legate de schimbare sau si-a invatat lectia pentru varsta senilitatii.
Ce e si mai ciudat e ca nu simt absolut nimic. Si asta nu pentru ca am servit anestezie cu multe grade pe eticheta si nici pentru ca am aplicat panaceul universal de 3 litere dintre care una e x ci pentru ca in mod mai mult sau mai putin surprinzator ma asteptam la asta si pur si simplu vroiam sa-mi demonstrez ca am dreptate(?!).
In orice caz as trage linie si as zice ca o data ce supa s-a racit ea nu mai poate fi reincalzita. Astea fiind zise imi cer scuze pentru lipsa de coerenta sau structura in ale gandurilor dar trebuia sa ma descarc undeva emotional si nimic nu e mai benefic decat terapia prin scris.
*poza luata de aici
marți, 16 iunie 2009
Fresh from Brazil
Ca tot a venit vara si lumea incepe sa se grabeasca spre mare, piscina sau strand m-am gandit ca ar fi momentul sa scriu despre epilare(la tipe). Intre timp am uitat dar o discutie de azi m-a motivat sa iau tastatura in brate si sa-i dau bice.
Despre epilatul pe picioare, axila sau/si brate cred ca nu are rost sa vorbesc pentru ca nu mai suntem nici in anii 60 ca sa ne declaram hipioti si as vrea sa cred ca un minim in ale igienei si esteticii are toata lumea in bagajul de cunostinte.
Epilatul inghinal(si tind sa ma refer mai mult la ala facut cu ceara) in schimb e o cu totul alta mancare de peste. De ce? Pai motive sunt multe dar am sa le incadrez in cateva categorii ca sa nu ma intind in romane intregi de explicatii.
1. Mituri urbane. Aici intra cam tot ce inseamna "durere". Nu zic ca nu exista un dram de adevar in toata asta sau ca nu ar fi tipe mai sensibile ca altele la durere, dar asta nu inseamna ca se moare din asa ceva. In cel mai rau caz fie iti dau lacrimile fie scapi un tipat, asta daca cea care te epileaza(pentru ca nu recomand epilatul cu ceara acasa de una singura) e fie insensibila si nu o intereseaza clienta, fie habar n-are ce face si atunci e buna de dat cu capul de oti peretii.
2. Ceara vs lama. Asta e un razboi vechi si oarecum o initiere. Marea majoritate e fetelor atunci cand incep sa aiba grija de zona respectiva incep cu lama( sau cu crema epilatoare) din motive ce tin de pudoare(imi e rusine sa ma duc la un salon) de cele mai multe ori sau curiozitate(hai intai sa vad eu cu mana mea cum e si dupa mai vedem). In esenta fac cam aceeasi chestie pentru ca in cam 2-3-4 zile maxim o iei de la capat. Partea mai nasoala in toata povestea asta e ca a) te poti taia daca nu ai dexteritate si o oglinda destul de mare ca sa vezi ce faci(in cazul in care incerci o "defrisare" totala) sau b) te poti alege cu o iritatie de la crema in caz ca esti fie mai sensibila, fie te-ai intins cu ea mai mult decat ar fi trebuit. Eu una nu recomand apelatul la lama prea des pentru ca o sa ingroase radacinile si data urmatoare cand te epilezi cu ceara ai sa bocesti in pumni(pe testate) de durere ca sa nu mai zic ca o sa dureze o vesnicie pana esti gata. Alta chestie care nu-mi place la lama e ca folosita des innegreste pielea pe care o epileaza si e destul de inestetic. Totusi sa nu privim lucrurile numai din perspectiva sumbra, lama are si ea beneficiile ei atata timp cat nu se abuzeaza de ea. In primul rand e buna atunci cand nu mai ai timp sa ajungi la salon si e urgent sa te epilezi. Tot lama te ajuta atunci cand vrei sa "impui" o directie de crestere firelor de par si nu in ultimul rand lama te ajuta atunci cand, fidela fiind epilatului cu ceara, radacinile firelor de par sunt mult prea slabe ca sa mai iasa.
3. Cate bordeie atatea obiceie. Frica de a nu pleca cu mai putin decat ai vrut. "Frizurile" inghinale sunt cam 4 in mare, restul putand fi considerate variatii ale acestora. Sunt persoane care se feresc de asa ceva pentru ca nu stiu ce sa ceara sau nu au curajul sa ceara sau sa zica cat vor.a) Classic bikini wax. Asta presupune epilarea firelor care se afla pe langa slip/chilot.
b)Full bikini wax. In cazul asta se epileaza mai mult decat ce depaseste conturul si se poate optional tunde sau defini mai bine triunghiul ramas.
c) French bikini wax. Epileaza tot in fata, lasand o mica fasie, pana la spate.
d) Brazilian bikini wax. Ca in ziua in care te-ai nascut, rade tot ce-i sta in cale, inclusiv interfesier.
Evident daca esti mai creativa poti face diverse forme care de care mai traznita (iepurasi,inimioare,fulgere) numai ca eu una la salon nu am gasit asa ceva si momentan imi e frica sa cer ca s-ar putea sa ma dea afara din salon.
Eu una sustin epilatul cu ceara pentru ca este igienic in primul rand si estetic in al doilea.
Welcome to the jungle prefer sa ramana o melodie si nimic mai mult si din ce am discutat cu reprezentantii sexului masculin si ei prefera un "banc de lucru" cat mai curat.Ultimul lucru care ar mai fi de zis e ce tip de ceara: rece sau calda. Daca aveti de unde alege luati-o pe ultima, e mai putin dureroasa si nici nu va treziti cu prea mari (sau chiar deloc) iritatii de la ea. Daca nu aveti decat ceara rece atunci rugati persoana care va epileaza sa nu faca pe Speedy Gonzales cu voi in ideea ca daca termina mai repede doare mai putin.
Un salon ok unde puteti sa va epilati cu ceara calda e pe la Tineretului nr 55, la parterul unul bloc. E micut dar tipa care e acolo e foarte meticuloasa si e imposibil sa nu pleci multumita.
marți, 2 iunie 2009
It's Happy Bunny
Mi se zice constant ca sunt ivil. Recunosc, sunt. Recunosc si ca fac abuz de comentarii acide si ca nu e chiar cel mai intelept lucru sa ma provoci la o disputa verbala, nu de alta dar am tendinta sa nimeresc exact la tinta.
Lasand astea la o parte imi place astrologia. Ca orice Varsator veritabil trebuie sa fie ceva care sa nu fie in concordanta cu normalitatea din jurul meu si sa provoace cate o ridicare de spranceana din cand in cand.
Acum daca ar fi sa le combinam pe amandoua intr-un mod cat de poate de plauzibil si cu dovezi palpabile la baza am ajunge la It's Happy Bunny. Prin dovezi palpabile se intelege ca in zodiacul chinezesc sunt iepure, imi plac iepurii atat de mult incat am un ghiozdan cu un iepure de plus pe el care pentru a fi deschis trebuie "decapitat"(yes, i'm ivil >:) ) si il am de ani de zile, si nu, nu este din perioada gradinitei ci din perioada liceului.
Conform Wikipedia It's Happy Bunny este un desen reprezentand un iepuras, de obicei colorat in diverse culori, care la picioare are un slogan menit sa insulte. Nu ca as fi chiar a atat de a dracului(ignore the lie and read along) incat sa insult tot ce are ghinionul sa-mi intersecteze calea dar 97% din ce-am gasit eu la capitolul sloganul de la picioarele iepurasului suna fix ca ceva ce-as zice eu, daca n-as mai avea pic de bun simt sau o botnita foarte bine fixata.
Dam spre exemplificare urmatoarele:
Ce e iar foarte tare e ca pe site-ul oficial It's Happy Bunny exista funny zodiac, cu replici numai bune de intepat lumea. Asa ca spor la citit :
Acuma intrebarea de baraj e unde e tricoul meu cu : I've been naughty. So what.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)